Page 11 - untitled

01-12_INSECTS RO 19_220x286 28/05/2012 1:15 μ.μ. Page 9

substanța toxică, astfel că unele dintre
speciile mai veninoase au dezvoltat un
sistem de avertizare: au culori foarte
contrastante (negru cu galben sau roșu cu
negru), ușor de recunoscut printre
prădători, astfel că, atunci când unul
dintre ei a avut o experienţă neplăcută cu
vreun diplopod, va reţine aspectul
acestuia pentru totdeauna și nu va mai
deranja niciodată un animal asemănător.
Miriapodele secretă o mare varietate
de substanţe toxice, cu elemente
caracteristice fiecărei specii. În anumite
cazuri, așa cum se petrece cu membrii
familiei polidesmidelor (care se
caracterizează prin faptul că prezintă

expansiuni laterale pe fiecare dintre
PRINCIPALII INAMICI
segmentele corporale), substanţele toxice
Păsările:Anumite păsări capturează destul sunt depozitate în interiorul corpului sub
de frecvent miriapode, în ciuda gustului lor formă de compuși inofensivi, pentru a
neplăcut. evita pericolul propriei intoxicări. Dar, în
momentul în care sunt expulzate, devin
Scorpionii:Scorpionii împart același habitat mortale din cauza unor enzime care
edafic (adică solul) cu miriapodele, de aceea
se întâmplă frecvent să le includă în dieta lor. acţionează asupra lor.

Reptilele și amfibienii: Anumite reptile
terestre și broaștele râioase atacă miriapodele,
deși uneori se văd obligate să le scuipe imediat
după ce le-au capturat.
Așa cum este firesc într-un mediu natural, toxicitatea
nu e câtuși de puţin eficientă în faţa anumitor animale,
Mamiferele:Micile mamifere terestre, precum
șoarecii de câmp sau chiţcanii, se hrănesc cu precum ţestoasa de pământ de mai sus. În fotografia
miriapode, un supliment la dieta lor obișnuită. de jos, câțiva gândaci roșii se hrănesc din corpul unui
miriapod gigantic african.